Sămânţa dorului
     media: 4.83 din 6 voturi

08.10.09
10:24

Există uneori dimineţi ca aceasta, în care te trezeşti şi auzi glasul păsărelelor. Sau există dimineţi, ca cea de ieri, în care te trezeşti, vrei să lâncezeşti puţin în obsesia ta mentală şi nu o mai găseşti...Îţi întinzi spinarea încovoiată de poziţia de fetus în care ai dormit şi nu ştii dacă să te bucuri sau să te întristezi. Cauţi cu frenezie prin toate şanţurile cerebrale, doar oi găsi un stop de iluzie pe care să o expandezi ca pe un bob de porumb de floricele, te reverşi în piele, doar oi găsi amintirea unei atingeri, faci ochi mari şi absorbi prin pupilele midriatice toata lumina şi toate culorile camerei, apoi îi închizi după ce te-ai umplut de lumină şi culoare şi mergi către altarul lui, vezi îngeri cu aripile rupte tocindu-şi genunchii pe lespezile de piatră ce delimitează calea către tron, şi urli, cu glasul unui muribund:

-Stăpâne al iluziei şi al spaţiilor nesfârşite, picură în sufletul meu otrava dulce a iubirii, strecoară în venele mele anestezicul dădător de amorţeală, şi lasă-mă să merg pe drumul către nefiinţă, adormit şi fericit, îmbrăţişându-mi iluzia şi topindu-mă încet în crepusculul conştiinţei....

Şi el se întoarce...te ţintuieşte cu privirea de jăratec, îi simţi clocotul sângelui, tremurul muşchilor...o, da, are o cutie întreagă de obsesii...special pentru tine...urmăreşte cu ochi de vultur dendridele neuronilor tăi şi apoi se repede să îi prindă cu cârlige, unul câte unul, să îi pună la uscat...îţi creează un circuit sanguin extracorporal, care şuntează inima ta şi trece prin vreo alte patru inimi adiacente, fără a căror bătaie existenţa ta nu se mai justifică...

Uneori, în acel moment auzi în tine un glas stins, care îţi vorbeşte de libertate, de dezmorţire, de trezire...dar tu intuitiv ştii că acestea se ascund sub un pled gros de durere şi eforturi şi, de ce să nu fii sincer cu tine...ţi-e lene....justificându-ţi existenţa cu căutarea liniştii, maschezi un dor de ducă sub cearşaful nopţilor topite în uitare.

Şi îl laşi pe El, stăpânul efemerei iluzii, să îţi împlânte în suflet şi în minte sămânţa unui alt dor.....