Dacă (I)...
media: 5.00 din 2 voturi
12.08.09| media: 5.00 din 2 voturi |
22:09
Frate, dacă ţi-aş întinde palma şi cu un surâs spânzurat în colţul buzelor, mi-aş rosti numele, crezi că ai înţelege cine sunt? Sau dacă ţi-as da toate cutiile cu scrisori, toate folderele cu fragmente de jurnal, toate schimburile de replici in messenger, skype, msn sau prin site-urile de socializare pe unde am umblat brambura în căutarea –Lui-sau –a mea- crezi că te-ar ajuta mai bine să mă cunoşti? Dacă ţi-aş prezenta prietenii mei filozofi, antropozofi, IT-şti, doctori, avocaţi, preoţi, căutătorii de lumină, sfredelitorii în armuri, blazaţii, învingătorii şi învinşii, pe cei înveliţi în fericire şi pe cei călcaţi în picioare de destin...ai ştii oare în care din ei m-am reflectat şi pe care l-am lăsat să se reflecte în mine? Dacă mi-ai răsuci mâna şi ai pipăi harta destinului din palma mea, ai ştii în câte rascruci am rămas în aşteptare suspinând după busola care să îmi arate drumul cel bun? Dacă ţi-aş vorbi de amintirile care m-au trezit, de gardul de zorele care îmi absorbea dimineţile copilăriei, de munţii de cretă cu care îmi trasam castele, de pisicile crescute cu dragoste, de turmele de iepuri, de Nero- câinele lup ce îmi devenise umbră, de tentativele de a coborî din cameră pe floarea soarelui, de lumina filtrată de pădure şi de ghemotoacele de toporaşi din poieniţe, de vrăbiuţele mutilate de pisici, care se adăpau din lacrimile noastre în timp ce îşi dădeau duhul şi apoi înmormântate cu respect în spatele casei,de nopţile în care citeam cu cartea ascunsă sub pătură la lumina lanternei, de respectul cu care întâmpinam bradul de Crăciun, de fiorii stârniţi de primii fulgi de zăpadă...dacă ţi-aş vorbi la nesfârşit de sfintele amintiri pe care le păstrez în altarul trecutului, ai înţelege de ce vremurile de acum îmi par sterile şi tânjesc după acele clipe sacre?
de ayleen | 3 comentarii |
...ştii,
oamenii nu se privesc aşa ca o îmbrăţişare,
ca o întâmpinare de bucurie,
e cel mult indiferenţă în soft-ul lor,
un număr infinit de distanţe peste care construiesc un deşert
şi iar se face târziu...
:)
vecinico, cum stai tu mereu ascunsa in umbra poeziei si ma lasi mereu visatoare printre pliurile versurilor tale .... ;-))
foarte frumos surioara, mi-a placut la nebunie, chiar ai talent